DE-AȘ FI COPIL

 


                        DE-AȘ FI COPIL


M-am visat din nou copil și mi-am amintit 

Cât de mult doream atunci să devin adult.

Să fiu frumoasă , deșteaptă și independentă

Să iau decizii mari , să am gândirea zveltă.

Nu știu de am ajuns așa cum mi-am dorit ,

Dar știu că vreau din nou anii de copilărit.

Aș vrea să mă întorc în timp , să fiu din nou copil ,

Să-mi spun că viața-i scurtă , trăiește-o-n timp util.

Nu te grăbi prin viață să treci fără să simți 

Frumos , iubire , artă și să nu te minți.

Să nu te minți crezând că asta-i tot ce poți

Când te izbești de uși închise , de lacăte pe porți.

De-aș fi copil acum și-aș ști ce mă așteaptă

M-aș bucura de jocuri , de copilăria toată.

Și poate m-aș ierta pe mine , cea din viitor,

Că am plecat în lume dar am uitat să zbor.

De-aș fi copil i-aș spune mamei și tatălui de fel

Că îi iubesc , dar să mă lase să merg spre al meu țel.

Le-aș ierta pe toate și lacrima le-aș șterge 

Și poate aș greși la fel , dar n-aș mai fi la fel de rece.

SUFLET RĂTĂCIT

                                   

                                SUFLET RĂTĂCIT


Parcă eu nu sunt din astă lume,

Sufletul mi-e mult prea visător.

Sunt un spirit venit nu știu de unde ,

Ce-a picat în trupul ăsta de decor.

Un decor ce-l ține veșnic încleștat , 

Aripile fâlfâind mi se tot zbat.

Mi se zbat și se izbesc mereu de ziduri 

Ce-mi aduc doar îngrădiri și chinuri.

Ochii-mi stau mereu țintiți spre cer

Spre steluțe ce se-aprind în noapte

Și le vorbesc , le plâng și le implor

Să mă ia în sânul lor acolo , sus , departe.

Să m-aprind și eu când noaptea vine , 

Să fiu călăuza altora ca mine,

Să-mi fac singură lumină-n calea rătăcirii mele,

Să-mi am locul sus acolo , printre ele.

Am un gând , o șoaptă ce continuu nu-mi dă pace 

Ce îmi urlă tare-n suflet : ,,zbate-te , ieși din carapace!"

Ai curaj să zbori , deschide ochii larg

Deschide-ți aripile către ideal.

Nu lăsa încețoșarea asta neagră , gri 

Să-ți spună ce nu ești căci doar tu știi.

Tu știi ce ești și ce magie zace-n tine,

Tu ești puterea , scopul tău în astă lume.

Nu te lăsa izbit de critici , mari judecători,

Ei nu știu în ignoranța lor cât sunt de trecători.

Tu ești divin , ești mare creator ,

Tu ești iubire limpede ca apa de izvor.

Ai rătăcit destul pe căi ce ți-au adus doar chin ,

E timpul însă-acum să îți creezi propriul destin.
 

PRAF DE STELE