PRAF DE STELE

                                   

      PRAF DE STELE

        Cine ești ? De unde vii ? Și încotro mergi?

Trăiești o viațtă pierdut prin propriile-ți neliniști , orbecăind prin întuneric , căutându-ți locul , scopul , fericirea , iubirea....Și nu înțelegi nimic din propria-ți esență.Nimic nu are sens , nimic nu e durabil , nimic nu e ceea ce ar trebui să fie.

Cu ochii cauți , cu inima simți , cu mintea cercetezi neîncetat acest abis interior și-ți pare deseori atât de întunecat și totuși ...presărat cu praf de stele.

De ce nu poți stăpâni zbuciumul interior , de ce nu -ți poți liniști mintea și de ce inima-ți tresaltă-n piept , de parcă te auzi , dar nu te vezi...?

De ce îți este atât de teamă uneori , cazi pradă visului întunecat și te afunzi în deziluzii ?

De ce vrei aripi de înger să zbori către înalt , dar te topești în iubirea pământeană?

Îndelung te-ai căutat , te-ai cercetat și te-ai zărit preț de o clipă.Clipa aceea magică în care te-ai arătat și-ai înțeles.Tu ești suflet și sufletul ești tu! Tu ești praf de stele presărat pe-acest pământ întocmai pentru a învăța , pentru a descoperi , cum să redevii o stea!

Și înțelegi acum că drumul tău prin întuneric aprinde licărul din tine.Înțelegi acum că tu îți ești lumina din propriul întuneric.Tu ești sufletul ce caută neîncetat să renască din a sa cenușă și să se înalțe acolo sus , la stele!

Abia acum începe drumul tău , acum e timpul să renaști!