RAIUL ȘI IADUL
Raiul și iadul , două noțiuni , două concepte ce ne-au fost în mod eronat inoculate de-a lungul timpului , de către sistemul religios , tocmai pentru a limita lumina si puterea omului , pentru a-l ține în frâu , făcându-l sclavul fricii.Da, sclavul fricii de păcat , de pedeapsă , de blestem , de canoane.
Suntem învățați să tragem tare în viața noastră și cu frică de Dumnezeu.Să fim înrobiți și limitați de sistemele economice , culturale si religioase.Dacă nu-ți trăiești viața cum ți-o trasează aceste sisteme , ajungi în Iad , în chinurile veșnice .Dacă le urmezi întocmai ,ajungi în Rai,dincolo de moarte ,unde te așteaptă viața veșnică, unde totul este lapte si miere.
Raiul și Iadul de care vorbește societatea noastră nu sunt altceva decât niște plăsmuiri malefice , cu scopul de a ne inrobi , manipula ,limita , de a ne ține în frică.Ele nu există ca timp și ca spațiu.Sunt doar niște concepte ale ego-ului nostru.
Raiul , nu există undeva în ceruri și îl atingem doar după moarte.Raiul este aici și acum ,în noi , în viața noastră.Sau ar trebui să fie , dacă știm să îl conștientizăm și știm să ni-l clădim.
Să nu mai facem lucruri în viață în speranța că vom ajunge cândva în acest Rai.Să facem tot ceea ce ne stă în putință din momentul prezent un adevărat Rai pentru noi și pentru ceilalți.Acum , în această clipă este important ce facem pentru noi , pentru aproapele nostru , acum și pentru acum contează ce emoții dezvolți în tine , ce gânduri proiectezi , ce intenții profunde ai.Totul pentru acum, clipă de clipă.Nu pentru cândva , dincolo de moarte...
Să nu mai ducem acest Rai cât mai departe în timp și spațiu , cât mai târziu, într-un moment probabil și efemer.Tot ce contează cu adevărat , tot ce există cu adevărat , pe deplin și în toată splendoarea , este acum, aici și Raiul devine deja o stare eternă , veșnică.
Iadul , și el este doar o plăsmuire a minții noastre.El ne ține în frică , reținuți dar și vigilenți .Și eu i-aș atribui și alte elemente pozitive.Privesc acest Iad ca pe un sistem de alarmare.Da, chiar dacă uneori vine din frică , el totuși ne poate menține atenți și ne poate opri de la săvârșirea unor acte regretabile sau de-a dreptul catastrofale pentru noi sau pentru ceilalți.
Iadul ar mai putea fi tradus și prin propriul nostru discernământ.Acel sistem din noi care ne ajută să triem cumva binele de rău.
Conceptul de Iad nu trebuie să-l privim ca pe acel loc mistuit de flăcări eterne , în care vom suferi în chinuri groaznice dacă aici pe Pamânt nu respectăm anumite reguli.Regulile , oricum ar trebui să fie extrem de simple: să experimentezi în viața ta absolut orice îți dorești , atâta timp cât nu aduci niciun prejudiciu altei ființe.Asta e tot.Iar acest Iad din mintea noastră ar trebui să fie însuși principiul de a nu răni , de a nu crea suferință aproapelui tău.
El, Iadul , nu este un purgatoriu veșnic , este un sistem de referință, de ghidare și de alarmare că nu ești pe calea cea corectă.
Discernământul tău și liberul arbitru , gradul tău de conștientizare a lucrurilor , de autoconștientizare și de delimitare a răului de bine , creează sau demontează aceste concepte de Rai și Iad.Sunt doar stări interioare generate de propriile noastre percepții.
