DE-AȘ FI COPIL

 


                        DE-AȘ FI COPIL


M-am visat din nou copil și mi-am amintit 

Cât de mult doream atunci să devin adult.

Să fiu frumoasă , deșteaptă și independentă

Să iau decizii mari , să am gândirea zveltă.

Nu știu de am ajuns așa cum mi-am dorit ,

Dar știu că vreau din nou anii de copilărit.

Aș vrea să mă întorc în timp , să fiu din nou copil ,

Să-mi spun că viața-i scurtă , trăiește-o-n timp util.

Nu te grăbi prin viață să treci fără să simți 

Frumos , iubire , artă și să nu te minți.

Să nu te minți crezând că asta-i tot ce poți

Când te izbești de uși închise , de lacăte pe porți.

De-aș fi copil acum și-aș ști ce mă așteaptă

M-aș bucura de jocuri , de copilăria toată.

Și poate m-aș ierta pe mine , cea din viitor,

Că am plecat în lume dar am uitat să zbor.

De-aș fi copil i-aș spune mamei și tatălui de fel

Că îi iubesc , dar să mă lase să merg spre al meu țel.

Le-aș ierta pe toate și lacrima le-aș șterge 

Și poate aș greși la fel , dar n-aș mai fi la fel de rece.

SUFLET RĂTĂCIT

                                   

                                SUFLET RĂTĂCIT


Parcă eu nu sunt din astă lume,

Sufletul mi-e mult prea visător.

Sunt un spirit venit nu știu de unde ,

Ce-a picat în trupul ăsta de decor.

Un decor ce-l ține veșnic încleștat , 

Aripile fâlfâind mi se tot zbat.

Mi se zbat și se izbesc mereu de ziduri 

Ce-mi aduc doar îngrădiri și chinuri.

Ochii-mi stau mereu țintiți spre cer

Spre steluțe ce se-aprind în noapte

Și le vorbesc , le plâng și le implor

Să mă ia în sânul lor acolo , sus , departe.

Să m-aprind și eu când noaptea vine , 

Să fiu călăuza altora ca mine,

Să-mi fac singură lumină-n calea rătăcirii mele,

Să-mi am locul sus acolo , printre ele.

Am un gând , o șoaptă ce continuu nu-mi dă pace 

Ce îmi urlă tare-n suflet : ,,zbate-te , ieși din carapace!"

Ai curaj să zbori , deschide ochii larg

Deschide-ți aripile către ideal.

Nu lăsa încețoșarea asta neagră , gri 

Să-ți spună ce nu ești căci doar tu știi.

Tu știi ce ești și ce magie zace-n tine,

Tu ești puterea , scopul tău în astă lume.

Nu te lăsa izbit de critici , mari judecători,

Ei nu știu în ignoranța lor cât sunt de trecători.

Tu ești divin , ești mare creator ,

Tu ești iubire limpede ca apa de izvor.

Ai rătăcit destul pe căi ce ți-au adus doar chin ,

E timpul însă-acum să îți creezi propriul destin.
 

RAIUL ȘI IADUL

 


RAIUL ȘI IADUL

Raiul și iadul , două noțiuni , două concepte ce ne-au fost în mod eronat inoculate de-a lungul timpului , de către sistemul religios , tocmai pentru a limita lumina si puterea omului , pentru a-l ține în frâu , făcându-l sclavul fricii.Da, sclavul fricii de păcat , de pedeapsă , de blestem , de canoane.

Suntem învățați să tragem tare în viața noastră și cu frică de Dumnezeu.Să fim înrobiți și limitați de sistemele economice , culturale si religioase.Dacă nu-ți trăiești viața cum ți-o trasează aceste sisteme , ajungi în Iad , în chinurile veșnice .Dacă le urmezi întocmai ,ajungi în Rai,dincolo de moarte ,unde te așteaptă viața veșnică, unde totul este lapte si miere.

Raiul și Iadul de care vorbește societatea noastră nu sunt altceva decât niște plăsmuiri malefice , cu scopul de a ne inrobi , manipula ,limita , de a ne ține în frică.Ele nu există ca timp și ca spațiu.Sunt doar niște concepte ale ego-ului nostru.

Raiul , nu există undeva în ceruri și îl atingem doar după moarte.Raiul este aici și acum ,în noi , în viața noastră.Sau ar trebui să fie , dacă știm să îl conștientizăm și știm să ni-l clădim.

Să nu mai facem lucruri în viață în speranța că vom ajunge cândva în acest Rai.Să facem tot ceea ce ne stă în putință din momentul prezent un adevărat Rai pentru noi și pentru ceilalți.Acum , în această clipă este important ce facem pentru noi , pentru aproapele nostru , acum și pentru acum contează ce emoții dezvolți în tine , ce gânduri proiectezi , ce intenții profunde ai.Totul pentru acum, clipă de clipă.Nu pentru cândva , dincolo de moarte...

Să nu mai ducem acest Rai cât mai departe în timp și spațiu , cât mai târziu, într-un moment probabil și efemer.Tot ce contează cu adevărat , tot ce există cu adevărat , pe deplin și în toată splendoarea , este acum, aici și Raiul devine deja o stare eternă , veșnică.

Iadul , și el este doar o plăsmuire a minții noastre.El ne ține în frică , reținuți dar și vigilenți .Și eu i-aș atribui și alte elemente pozitive.Privesc acest Iad ca pe un sistem de alarmare.Da, chiar dacă uneori vine din frică , el totuși ne poate menține atenți și ne poate opri de la săvârșirea unor acte regretabile sau de-a dreptul catastrofale pentru noi sau pentru ceilalți.

Iadul ar mai putea fi tradus și prin propriul nostru discernământ.Acel sistem din noi care ne ajută să triem cumva binele de rău.

Conceptul de Iad nu trebuie să-l privim ca pe acel loc mistuit de flăcări eterne , în care vom suferi în chinuri groaznice dacă aici pe Pamânt nu respectăm anumite reguli.Regulile , oricum ar trebui să fie extrem de simple: să experimentezi în viața ta absolut orice îți dorești , atâta timp cât nu aduci niciun prejudiciu altei ființe.Asta e tot.Iar acest Iad din mintea noastră ar trebui să fie însuși principiul de a nu răni , de a nu crea suferință aproapelui tău.

El, Iadul , nu este un purgatoriu veșnic , este un sistem de referință, de ghidare și de alarmare că nu ești pe calea cea corectă.

Discernământul tău și liberul arbitru , gradul tău de conștientizare a lucrurilor , de autoconștientizare și de delimitare a răului de bine , creează sau demontează aceste concepte de Rai și Iad.Sunt doar stări interioare generate de propriile noastre percepții.

SPIRITUALITATE

 

                                                       CE ESTE SPIRITUALITATEA?

    Spiritualitatea este conștientizarea profundă de sine , autocunoaștere si recunoașterea descendenței si apartenenței tale Divine.

Spiritualitatea presupune înțelegerea faptului că ești parte dintr-un întreg , dintr-o creație absolută, dintr-o Conștiință Universală.

Înseamnă iubirea de sine , dar și de aproapele tău.Însemnă transcenderea oricăror bariere și sisteme limitative.Înseamnă să lași în urmă tot ceea ce ai crezut vreodată că reprezintă adevărul , certitudinea.

Singura certitudine ești tu însuți , este Creatorul tău și este iubirea , care reprezintă liantul a tot ce există.

Spiritualitaea se conștientizează , se experimentează , se naște în tine.Ea nu poate fi cumpărată , învățată , transmisă de la un om la altul.Nimeni nu-ți poate preda un curs , vinde o carte , sau impune să fii spiritual.Spiritualitatea este un proces extrem de intim și de personal.

Nu poți copia pe cineva în spiritualitate.Doar tu , prin propria ta autenticitate îți dezvălui  , îți descoperi propriile căi ce te duc spre un anumit stadiu spiritual.

Da, poți citi câteva idei despre asta , poți asculta diverse mărturii , dar niciun guru , trainer ,lider , sau ce-o fi el , nu te poate învăța cum să-ți trăiești propria spiritualitate , pentru că aceasta este atât de intimă și personală , precum gândurile și emoțiile ce se nasc din ființa ta.

Nu te lăsa păcălit, atras la diverse cursuri ,convins să participi la diverse terapii , să cumperi cărți scumpe , pentru că spiritualitatea nu se poate vinde și nu se poate cumpăra.

Ea se naște tocmai prin capacitatea ta de autoconștientizare , de autocunoaștere , de gradul tău de percepție asupra tuturor lucrurilor și de modul tău de raportare la tine însuți și la tot ce te înconjoară.

Așadar , dacă vrei să pornești pe acest drum al spiritualității , trebuie în primul rând să te întorci în tine însuți , în interiorul tău.Să te cunoști atât de profund , să îți observi gândurile , emoțiile,reacțiile,înclinațiile.Să te analizezi și să ai puterea și curajul să schimbi ceea ce nu-ți place , ce nu-ți este benefic și apoi să exiști în consecință.

Observă tot ce este în afara ta și încearcă întotdeauna să privești dincolo de aparență și total lipsit de orice fel de judecată sau critică asupra lucrurilor.

Înțelege mecanismul creației și al existenței , înțelege-te pe tine cu adevărat și fii împăcat cu toate.

În aceste timpuri există un ,,trend" în care toată lumea se vrea a fi ,,spirituală".Multora li se pare shic să pozeze într-o persoană trezită spiritual.Când și când mai aruncă câte-o frază înțeleaptă , ține predici celor din jur , se afișează ca fiind o persoană păciuitoare , cunoscătoare , iubitoare de sine și de aproape ,dar în sinea sa este plin de negativitate , de temeri , de ranchiună și de critică.

Trebuie să fii cu adevărat trezit în conștiință pentru a fi spiritual.Iar trezirea aceasta este un proces de durată și extrem de complex.Nu e un drum ușor .Nu e o formulă matematică , pe care o aplici în rezolvarea unei probleme și atât.Ea trebuie simțită și integrată în ființa ta până în ultima celulă din tine, în toată complexitatea spiritului tău.

Spiritualitatea aceea reală trebuie simțită și trebuie aplicată în orice moment al vieții tale , în orice situație , nu doar atunci când îți este ușor sau convenabil.Principiile spiritualității trebuie să-ți devină ca aerul pe care îl respiri , să nu poți trăi fără ea.

Așa că , mare grijă de unde și cum îți preiei modelul și principiile spirituale.În definitiv , nu ai nevoie de nimeni și de nimic.Tot ce trebuie să faci este să te întorci în ființa ta și la Creator.De acolo se naște tot.

Lasă-te condus de lumină, de iubire , de credință și de adevăr.Și dacă , pe calea ta te mai împotmolești , mai rătăcești , nu-i nimic , ia-o de la capăt , mergi mai departe către lumină , căci o vei găsi în cele din urmă.


IUBIRE ȘI VERS

 


     IUBIRE ȘI VERS

Am obosit să tot iubesc în singur sens ,

S-adorm , să mă trezesc cu-n singur vers...

Am obosit s-aștept și să tot caut rima , 

Și-aș vrea un strop de pace să-mi aline inima.

În valul cosmic , cu slove mici și-adânci 

Lansez o nouă strofă , sperând să o ajungi...

Și din cerneala-albastră , cu licăr azuriu ,

Să îmi citești iubirea ce pentru tine-o scriu.

Aș vrea din poezie , gânduri și trăiri ,

S-aduc în viața asta scânteieri de fericiri...

Să-mi curgă prin peniță iubirea pentru el,

S-aștern pe cartea lumii , poemul cel mai cel.

PRAF DE STELE

                                   


      PRAF DE STELE

        Cine ești ? De unde vii ? Și încotro mergi?

Trăiești o viațtă pierdut prin propriile-ți neliniști , orbecăind prin întuneric , căutându-ți locul , scopul , fericirea , iubirea....Și nu înțelegi nimic din propria-ți esență.Nimic nu are sens , nimic nu e durabil , nimic nu e ceea ce ar trebui să fie.

Cu ochii cauți , cu inima simți , cu mintea cercetezi neîncetat acest abis interior și-ți pare deseori atât de întunecat și totuși ...presărat cu praf de stele.

De ce nu poți stăpâni zbuciumul interior , de ce nu -ți poți liniști mintea și de ce inima-ți tresaltă-n piept , de parcă te auzi , dar nu te vezi...?

De ce îți este atât de teamă uneori , cazi pradă visului întunecat și te afunzi în deziluzii ?

De ce vrei aripi de înger să zbori către înalt , dar te topești în iubirea pământeană?

Îndelung te-ai căutat , te-ai cercetat și te-ai zărit preț de o clipă.Clipa aceea magică în care te-ai arătat și-ai înțeles.Tu ești suflet și sufletul ești tu! Tu ești praf de stele presărat pe-acest pământ întocmai pentru a învăța , pentru a descoperi , cum să redevii o stea!

Și înțelegi acum că drumul tău prin întuneric aprinde licărul din tine.Înțelegi acum că tu îți ești lumina din propriul întuneric.Tu ești sufletul ce caută neîncetat să renască din a sa cenușă și să se înalțe acolo sus , la stele!

Abia acum începe drumul tău , acum e timpul să renaști!

PRAF DE STELE